Asea, si acuma sa va zic ceva despre ce inseamna sa participi la un festival de roboti care nu fac altceva decit sa serveasca sirguinciosi creatorii lor. Omul creeaza masini care sa il duca mai repede la pierzanie. Omul si-a facut cocktailuri din epoci imemoriale utilizind tot felul de plante si substante care i-au alterat constiinta, morala si sensiblitatea. Asa a inventat omul stiinta mixologica(chiar exista mixologi extrem de cunoscuti si celebri). Dusa la extrema arta cocktailurilor face din oameni niste roboti in cautare de combustibil si din masini niste butelii umblatoare. Roboexotica este un festival de roboti organizat in fiecare an aici in Viena de Monochrom, Shifz si Biroul de Filozofie. Cred ca cel mai simplu si cinstit ar fi sa iau in parte fiecare robot/masinarie si sa incerc sa il descriu. Swergej Teterin care e un tip fabulos care locuieste in orasul Perm din Rusia, chiar intre granita oficiala dintre Europa si Asia. Este mic, sfrijit dar de o energie si cu o sclipire extraordinara in el. Este un tip modest dar se pare ca a pus pe picioare un festival undeva in Scotia si ca se pregateste sa faca la Riga un festival pe tema masini si proiecte anti-standard. De la el am invatat ca low-ul cu high-ul se pupa foarte bine si ca nu trebuie sa ai toate de la aceeasi firma cu aceeasi eticheta ca sa le dai un sens si sa le faci sa produca ceva inovator. FILM MINCER-ul lui Teterin este o masina sovietica de tocat carne conectata la un laptop si la un monitor tv. Daca dai la manivela masinii de tocat filme inainte poti sa derulezi si sa vezi filmul pe ecran. Deci oricum ai da inainte si inapoi, imaginea merge ca la primele masini de filmat manuale. Lectia: manualitatea nu dispare din tehnica, ea este inglobata sau absorbita cumva de noile tehnolgii. Chiar si mouse-ul se comporta ca o masina de rasnit, cu o bila care se roteste sau o raza care 'freaca' o suprafata. Frictiunea este aparent limitata de tehnologiile fine si invizibile dar principiile fizice ramin acolo. De aia merita sa freci filmul dind la rasnita - filemele erau defapt filme vechi mute sau filmele grupului aia de performance rus care se autodinamiteaza, se antreneaza pt mafie cu pistoale de plastic. Masina de rasnit filme este mai greu de manipulat decit un mouse, dar pe de alta parte filmul il vezi numai daca esti activ. Daca vrei sa vezi ce se intimpla, sa derulezi sau sa dai inapoi este mult mai natural sa dai la o manivela. Manivela corespunde direct nevoii tale de a derula filmul. Filmul trebuie derulat cu mina. In felul asta intelegi si de nu te mai misca nici un film si de ce zaci ca un cartof de canapea cu ochii blegiti pe ecran. Alta masinarie interesanta a fost cea facuta de unul din membrii quintessenz. Stiu ca ati prins poanta. Pina acum nu am zis nimic de robotii producatori de cocktailuri colorate - da lasa ca vine si aia. Masina de care zic este o masina de fumat tigari! Ai chef de un fum, te roade ca o sa mori in chinuri pe motive de tutun? Te injura nefumatorii? Si cu toate astea vrei sa iesi afara la o tigara las ca stiu io. Ei bine masina asta poate sa aprinda tigari daca i le dai si le poate si consuma, aspira si arde cit ai zice peste. O mana robotica simpla e calibrata sa duca la un mic furtun tigarile aprinse pe care mai apoi le fumeaza pe nerasuflate. Fumul este aspirat in furtun si este exhalat undeva. Dintr-o singur fum intr-un minut masina iti fumeaza tigara...
Acum hai sa va zic de primul cocktail - cumva din familia vomitivelor. E vorba de o papusa dinaia in marime naturala de cauciuc, costumata si asezata pe scaun linga o masa. Papusa are o mutra de mafiot, betiv din anii 30' cu o tigara ofilita pe buza de jos. Pui paharul sub gura, pe masa si astepti: din gura incepe sa se scurga un jet de voma compusa in principal din vodca si suc de portocale. Voila ! Cocktailul e gata. Cum functioneaza? Pai canistrele cu suc si vodca combinate + un senzor asezat sub un carton pe masa. Simplu si eficace. Defapt robotul asta era atit de bine asezat sub o scara in apropiere incit simteai ca e unu acolo care doarme pe el.
Unul din cei mai vechi roboti de fata este facut de cei de la
http://www.shifz.org/- in principal un tripod umblator cu un ochi ciclopic in virf. Ochiul asta se mai si rotea si te privea din cind in cind. Functia insa era clara, teleghidat de o mina darnica te trezeai ca iti da peste tine ca sa bagi mina intr-un recipient
plin in functie de zi: alune, chips, arahide, etc. Chris de la Shifz a mai facut ceva grozav. A facut o pista cu masini de curse de jucarie unde poti activa si cistiga cursa doar daca iti folosesti puterea gindului! Nu glumesc - totul functiona cu ajutorul unor tehnologii utilizate in medicina, adica aparate de masurat activitatea cerebrala. Tot echipamentul - serum, alifii etc speciale, si chiar si ceva de pus pe cap si pe corp. Mai intii vedeai encefalograma si dupa aia prins diversele stari ale creierului incepai sa alternezi voltaju care misca masinutele... Pista in sine era misto, avea si munti cu tunele si o camera de supraveghere care se misca rotindu-se de jur imprejur.
Existau robotei de diferite marimi. Unul era un paianjen metalic care se misca teleghidat cu niste picioare cu to felul de articulatii. Era defapt o jucarie metalica care venea spre tine cu o luminare pe spinare cu care iti puteai aprinde tigarile.
Alt robotel mergea urmarind o dunga neagra pe o masa - asa ajungea cu paharul tau la sursa.
Acu hai sa va zic si despre oameni. Majoritatea Cal, David, Jake Appelbaum - sint din San Francisco - singura reduta ramasa cit de cit libera pe continentul american. Toti sint implicati politic si foarte anti-americani cum e si previzibil... Cal de exemplu a zis ca nu poate sa inteleaga pe europeni cum incurajeaza industriile alimentare americane care la rindul lor sint atit de legate de complexul militar-industrial. Cal avea pe o bucata de iarba dinaia prefabricata un fel de grill cu colti de tabla care sta sa te apuce de mina. In cusca asta hidraulica era un jet de gaz la care puteai sa prajesti carnati si piine. Pe iarba mai aveau un fel de robot care circula incet pe patru picioare. Alt caz aparte il constituia robotul lui Franke Ablienger numit GESUNDHEIT - SANATATE.
Nu se termina aici. Roboexotika nu este doar o stare de ebrietate androida, este si o serie de discutii si prezentari. La una din ele a venit scriitorul si teoreticianul Corz Doctorow. El este unul din blogger-ii de pe BoingBoing
http://boingboing.net/ / un repetoriu de lucruri fabuloase si mirobolante. Tot ceea ce nu stiai ca iti poate folosi zilnic la ceva este strins si comentat de niste internautii sirguinciosi.
Corz Docotrow este un scriitor de sf din Canada. El a citit si o povestire scurta inspirata de povestile spuse de bunica lui, suprvietuitoarea de pe urma asediului Stalingradului. Erau vremuri grele si oamenii erau in stare de orice ca sa supravietuiasca. Povestirea e mutata intr-un viitor in care conflictul este intre cei care adopta cyborgii si cei care nu. Batalia se duce intr-un oras asediat si personajul principal este o mica fetita. Cartile lui Cory pot fi date jos de pe net - iar sit-ul lui este
http://craphound.com/ - acolo gasiti si mp3 cu texte recitate. Pe linga postirile sale Cory este si un bun comentator si observator al problemelor legate de drepturile de autor pe internet. El a facut atras atentia ca oprotocolul actual al netului se bazeaza pe practicile si atitudinile acelor oameni care au fost primii sai utilizatori si creatori. Nu este o intimplare ca avem astayi posibilitatea sa vedem listate pe un email toate raspunsurile anterioare si ca totul se inlantuie intr-un thread datat. Spre exemplu daca netul prin absurd ar fi fost dezvoltat ca urmare a activitatilor unor avocati atunci lucrurile ar fi stat probabil foarte diferit. De obicei avocatii isi sfatuiesc clientii sa stearga orice mesaje anterioare pt ca acestea pot fi folosite ca dovada impotriva lor odata ce calcultoarele au fost sechestrate etc. Dar netul s-a dezvoltat in virtutea faptului ca oamenii de stiinta care l/au ultilizat initial aveau nevoie sa stie clar care sint rezultatele colegilor lor, ca sa poata sa reproduca experientele si sa testeze acele rezultate.
La Roboexotica am facut o comentariu pe marginea dizertatiei lui Peter Asaro despre fictiunea prin colaborare si emotia robotica in filmul Artificial Inteligence. Filmul acesta se datoreaza muncii lui Spielberg dar si a lui Kubrick, Arthur C. Clark si inca catorva oameni. Cumva aceasta productie comuna prin colaborare mimeaza stilul colaborarii proiectelor de roboti si inteligenta artificiala. Intotdeuna este vorba de o serie de oameni care au un aport diferit la problema robotilor. Peter Asaro a facut si un documentar pe tema asta numit LOVE MACHINE. Peter este un om minunat si mi-a dat o copie a documentarului incurajindu-ma sa o dau si sa o raspindesc mai departe. Filmul asta spre diferenta de alte filme cu roboti si cu inginerii de roboti ridica si o serie de probleme etice si filozofice - mai mult el da un rol foarte important celor care comenteaza si fabuleaza pe tema robotilor. Dragostea fata de roboti si fata de sintetic este abordata si din perspectiva cybersexului si a sex toyz-urilor de diferite facturi. In final problema este simpla. Ce conteaza daca Decker din Blade Runner se indragosteste de o replicanta - important e ca se indragosteste si din momentul ala nu mai conteaza ca ea este un robot. Din clipa aia se schimba toata optica filmului si el incepe sa dezvolte sentimente de atasament fata de o fiinta sintetica. In A.I. copilul este redus la un set strict de reactii si sentimente filiale fata de mama sa in principal. Pe modelul Pinocchio el este cumva limitat de dorinta lui de a fi acceptat ca fiinta umana de parintii lui umani. Parintii lui insa sint si ei limitati in cantitea de grija si atentie pe care i-o pot oferi. Dupa revenirea fiului adevarat - baietelul robotic este inalturat. Poate cea mai puternica scena este scena despartirii in padure cind mama il duce si ii da drumul mintindu-l ca se vor juca de-a vatea-scunselea. Este pt prima data cind si ea isi da seama ca s-a atasat de aceste copil creat si gindit ca un copil perfect care nu creste niciodata mare. Asta este poate si dilema familiei occidentale care doreste copii perfecti - fixati intr-o copilarie perpetua. Sfirstul de la A.I. pare tras de par, adaugit, completat in mod nenecesar. Dar asta este si sfirsitul de la Pinochio. Carlo Goldoni scriitorul din sec. XIX este obligat sa introduca Zina cea buna care ii face copil adevarat. In prima versiune Pinocchio moare spinzurat din cauza ca s-a combinat cu cine nu trebuia.
Dragostea robotica din A.I. este limitata la o ierarhie a amorului in logica occidentala. Relatia mama copil primeaza asupra relatiei dintre tata si copil, copil si Gigolo Joe sau Gigolo Joe si diversele lui cliente. Gigolo Joe are o viata afectiva mult mai bogata dar iata el este trecut intr-un con de umbra.
courtesy Jake Appelbaum aka ioerror
